Comuna Viișoara este situată în sud-estul județului Cluj, în depresiunea Turda-Câmpia Turzii, la o distanță de 42 km de municipiul Cluj și 2 km de municipiul Câmpia Turzii și are o suprafață de 61 km2. Se mărginește în nord cu localitatea Ceanu Mare, în est cu comuna Tritenii de Jos, la sud cu municipiul Câmpia Turzii, iar la vest cu comuna Ploscoș.
Din punct de vedere administrativ, comuna are în componență 2 sate: Viișoara și Urca.
Din 1991 satul Urca este înfrățit cu localitatea Saint Calais din Franța. Între cele două localități s-au stabilit relații de prietenie. Francezii au vizitat satul, l-au ajutat, au contribuit la repararea școlii și a căminului cultural. În 1999 echipa de dansuri populare a întreprins un turneu în Franța.
Fiind o localitate cu populație mixtă, majoritatea români, dar și unguri și rromi, se remarcă toleranța și armonia în muncă și în relațiile inter-etnice la toate nivelurile. După ultimul recensământ, populația pe naționalități se structurează astfel:
Total populație, din care:
Destinele localităţii au fost conduse de-a lungul anilor de primari destoinici: Ioan Vescan, Gheorghe Porcilă, Alexandru Cămărăşan, Vasile Budişan, Marinca Ilie, Sibian Ioan (în perioada 1920-1948), urmaţii de primarii, Soporan Vasile, Dragotă Ioan, Hada Ioan (în perioada 1948-1989) iar din 1989 și pâna în prezent de primarii Tătar Mihail, Corovei Remus și Roman Ioan.
Viişoara apare menţionată din 1318, sub denumirea de Egerhegy. O primă aşezare, datată anul 957-960 a existat aici, pe podişul Lopoşei, la jumătatea secolului XII iar o altă aşezare se presupune a fi existat pe coasta dealului Bărbosul, în timp cele 2 aşezări unindu-se şi ducând la formarea actualei localităţi. Cele mai vechi descoperiri arheologice găsite pe teritoriul comunei Viişoara datează din neolitic (anii 2700-2100 î.C.), fiind localizate pe malul stâng al râului Arieş – topoare de piatră şlefuită şi diverse fragmente de ceramică (în zona actualei vetre a satului).
La poalele dealului Bărbosul au fost descoperite obiecte şi fragmente ceramice celtice, datate app. 1700-1150 î.C. (epoca bronzului). Tot din această perioadă s-au găsit în Urca în grădina unui locuitor urme din ziduri romane de piatră, ţigle şi cărămizi romane. Din perioada romană au fost descoperite numeroase obiecte – în podgoriile Dealului Bătrân s-au găsit cărămizi, ţigle, fragmente de piatră, o monedă datată perioada Hadrian, precum şi un altar al lui Jupiter, la marginea Dealului de Foc au fost găsite diverse fragmente de ceramică şi o monedă, în alte locuri au mai fost descoperite diverse fragmente ceramice, monezi şi alte obiecte datate acestei perioade.
De-a lungul timpului localitatea va apărea menţionată sub diverse denumiri, ea fiind şi proprietate ale diverselor familii – cea de Luncani, Brănişa, Chiend, actualul Plăieşti din comuna Moldoveneşti, respectiv Hădăreni – familiile Urkund, Figeti, Gerendi, Totpronsi, Csanyi.
Cronologie istorică
De-a lungul timpului Viişoara apare menţionată sub mai multe denumiri:
Legenda Egerbegy
În vremurile îndepărtate, întregul ținut era de forma unei guși de pasăre și era acoperită de o imensă pădure de arini. O legendă menționează că, la început, ținutul era populat numai de șoareci uriași, cu gușa și cu dram de inteligență. Într-una din zile, după o joacă, unul cade în valea săpată de pârâul ce și-a săpat drum în argilă, despărțind dealul în două părți, și și-a lăsat amprenta pe întreaga vale.
ANUL 2019
© 2023 Primaria Comunei Viișoara
